Mituri din PR pe care nu le mai cred

Înainte de a fi admisă la Facultatea de Litere, specializarea Comunicare şi Relaţii Publice, mi-am imaginat că voi păşi într-o industrie glamour, iar  lumina reflectoarelor se  va insinua în culise aproape fără efort.

La drept vorbind, dacă am pornit cu prejudecăţi, aveam nevoie şi de lămuriri care să mă devieze de la un traseu amăgitor. Astfel, am hotărât să fac o listă a câtorva ,,iluzii” anulate în timp util.

 

 

Clientul strică, specialistul în PR repară

Situaţia despre care vorbim nu este eminamente condamnabilă. Emergenţa profesiei de specialist în Relații Publice a fost şi contiună să fie pusă pe seama necesităţii unui spin-doctor. Ne place sau nu, relaţionistul îşi ia angajamentul de a corecta derapajele instituţiei în comunicarea cu publicurile sale. Dar secretul pe care un doctor ar trebui să-l împărtăşească unui specialist în PR este importanţa prevenţiei.

Dacă ne-am muta în zona de parenting, am înţelege să acţionăm asemenea unui părinte bun. Acel părinte care îşi învaţă copilul să anticipeze consecinţele, până a ajunge să repare greşeala.

 

Specialistul în PR le ştie pe toate, clientul nu ştie nimic

Modelul bilateral-simetric al comunicării nu arată frumos doar pe hârtie. Orice parteneriat se întemeiază pe raporturi de forţă. Lucrurile decurg cu atât mai bine, atunci când temeiul interacţiunii dintre client şi omul de Relaţii Publice este non-adversarial. Când spunem că PR-istul nu îşi poate considera clientul ,,neştiutor”, luăm în calcul şi reversul medaliei. La gândul că inferioritatea oponentului prevalează, nu s-ar putea stabili  niciodată câştigătorul unui joc de şah.

Partea de PR contează  mai mult decât proiectul

Mă tem că, aici, proiectul primeşte aplauzele la scenă deschisă. Chiar dacă petrecem ore bune în spatele cortinei, succesul proiectului la care am lucrat  ne va face auzită şi povestea. Având în vedere că vom construi reputaţia altor persoane, egoul nostru va trece în  plan secund.

Dintr-o suflare, suntem capabili să identificăm un specialist în PR care se promovează mai mult pe sine, în defavoarea proiectelor care i-au fost încredinţate.

Se caută oameni pricepuţi  la scris

Priceperea constituie un criteriu esenţial, însă nu suficient. De nepreţuit, în acest caz, sunt oamenii talentaţi la scris. În afara faptului că stăpânesc normele ortografice, registrul discursiv sau bazele scrierii, găsesc ,,scânteia creativă”  a  fiecărui material pe care îl au de  redactat. Înţeleg apetenţa erei digitale pentru textul concis. Pe scurt, sunt creativi, dar relevanţi. Circulă nestingheriţi prin universul literelor, dar nu pierd  din ochi strategia.

Piaţa este suprasaturată  de aspiranţi

Inflaţia novicilor care se erijează în profesionişti se reflectă în toate industriile. Ca şi alte specializări, PR-ul nu respinge nicidecum dorinţa reală de implicare a minţilor strălucite, oamenii dispuşi să nu abandoneze la primul obstacol şi pe cei care au instinctul de a cerceta provocările primite.

 

Articol scris de: Ruxandra-Ioana Măcărescu, PR Tea & AD Cookies Organizer

Sursă foto: pinterest.com 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *